Material informativ privind consilierea și medierea școlară

1. Consilierea școlară și orientarea școlară și profesională și în carieră

1.1. Consilierea școlară – delimitări conceptuale

Consilierea școlară este un “proces intensiv de acordare a asistenței psihopedagogice elevilor, studenților și celorlalte persoane implicate în procesul educațional (profesori, părinți, tutori și autorități școlare), (...) cu rol proactiv pentru prevenirea situațiilor de criză personală și educațională și pentru dezvoltarea personală și educațională și socială a elevilor” .

De multe ori, consilierea școlară este încă confundată cu psihoterapia, iar consilierul școlar, cu psihologul/ psihoterapeutul. Pentru diferențierea celor două situații, sunt importante perspectivele de abordare. Astfel:

Ca proces de dezvoltare, consilierea școlară se diferențiază de psihoterapie, prin faptul că aceasta din urmă reprezintă mai mult un proces corectiv; fără a diminua însă rolul remedial al consilierii școlare și pe cel de dezvoltare al psihoterapiei. De asemenea, o altă diferențiere între activitatea de consiliere școlară și cea psihoterapeutică constă în faptul că psihoterapeutul intervine întotdeauna pe baza unui model de intervenție într-o criză, chiar și fără a avea un contact anterior cu individul/ grupul, spre deosebire de consilierul școlar care intervine fie că există sau nu crize în viața copiilor/ elevilor sau a grupurilor școlare (la nivelul clasei de elevi). Consilierul școlar își bazează intervenția pe un program care urmărește atingerea unor scopuri comportamentele ce vizează dezvoltarea pozitivă personală, educațională și socială a copiilor/ elevilor, nu doar în situații de criză.

În funcție de specificul impactului/rolului celor două activități, consilierea școlară are un rol proactiv, prin faptul că prin intervenția sa urmărește conștientizarea copiilor/ elevilor asupra sinelului și a relaționării cu ceilalți, spre deosebire de rolul reactiv al psihoterapiei, de reacție punctuală la situațiile de criză.

În funcție de gradul de responsabilitate, comparativ cu psihologul/ psihoterapeutul care se limitează strict la relația cu individul/ grupul, consilierul școlar, pe lângă rolul de a-i ajuta pe copii/ elevi să-și îmbunătățească relațiile cu ei înșiși și cu ceilalți (școală, societate), are și rolul de a optimiza relațiile la nivelul colectivului din care fac parte aceștia (clasă, școală, familie). Mai mult, aprecierea activității consilierului școlar se realizează nu doar în raport cu rezultatele directe ale activității de consiliere, ci și în raport cu rezultatele indirecte, care vizeză în principal, impactul activității de consiliere asupra mediului educațional din școală.

Ca tipologie a problematicii abordate, pe lângă aspectele de natură personală și socială pe care le abordează psihoterapia, consilierea școlară urmărește și aspecte pur educaționale și de orientare școlară și profesională, ca și componente ale problematicilor de natură personală și/ sau socială.

1.2. Consilierea și orientarea școlară și profesională

Consilierea pentru orientarea școlară urmărește îndrumarea copiilor și elevilor în alegerea unei forme de învățământ adecvată și prin oferirea de informații despre rețeaua școlară, în raport cu potențialul și interesele fiecăruia. Consilierea pentru orientarea școlară se bazează pe verificare/ testarea nivelului de cunoștințe, competențe și interese (atitudini și valori) ale copiilor și elevilor, prin teste, inventare de interese profesionale, chestionare de personalitate, probe de tip examen etc.

Consilierea pentru orientarea profesională continuă orientarea școlară și urmărește integrarea elevilor în unitatea/ instituția de învățământ recomandată. De data aceasta, informațiile vizează piața muncii, specificul unor profesii, mobilitatea pe piața muncii etc., iar competențele sunt verificate/ testate în raport cu aptitudinile elevilor/ tinerilor pentru executarea unor operații/ sarcini de lucru specifice anumitor ocupații de pe piața muncii. Ca și principale modașități prin care se realizează consilierea și orientarea profesională, pot fi amintite: convorbirile individuale și de grup, studiile de caz, teste, chestionare și inventare de interese și de aptitudini, analiza unor monografii și nomenclatoare profesionale, vizite la diverși angajatori de pe piața muncii etc.

1.3. Consilierea în carieră

Învățarea pe tot parcursul vieții a determinat și nevoia de consiliere și orientare profesională pe tot parcursul vieții. Ca și componentă a învățării pe tot parcursul vieții, consilierea și orientarea profesională oferă suport persoanelor/grupurilor, în diverse etape ale vietii lor, în special aflate în situație de tranziție între niveluri de educatie, formare și calificare profesională, precum și în situația revenirii în sistemul de educație și/ sau formare, după ce au abandonat timpuriu școala, celor care revin pe piața muncii după o perioadă de timp, angajaților cărora schimbările economice impun să-și schimbe natura profesiei lor, angajaților în vârstă și imigranților.

În cazul subiecților adulți, consilierea și orientarea profesională capătă valențele consilierii în/ pentru carieră. Consilierea carierei urmărește compatibilizarea la cele mai înalte cote între resursele, cerinţele, aspiraţiile, valorile şi interesele unui individ şi oferta reală din domeniul educaţiei, formării şi integrării socio-profesionale, presupunând “o abordare globală a individului, continuă, flexibilă şi derulată de-a lungul tuturor ciclurilor vieţii personale (finalizarea studiilor formale, încadrarea în muncă, inserţia socială, asumarea de roluri comunitare, schimbarea slujbei, schimbarea statutului familial, recalificarea, pensionarea etc.)” .

Consilierea în carieră asigură echilibrul între sistemul de educaţie şi formare şi piața muncii, urmărind în mod direct, reducerea șomajului și creşterea ratei de angajabilitate și indirect, creșterea independenței indivizilor față de sistemele de asistență și ajutor social.

2. Medierea școlară

Medierea școlară urmărește asigurarea participării tuturor copiilor din comunitate la învăţământul general obligatoriu, încurajând implicarea părinţilor în educaţia copiilor şi în viaţa şcolii şi facilitând colaborarea dintre familie, comunitate şi şcoală. Mediatorul şcolar colaborează cu personalul unităţii de învăţământ preuniversitar, cu consiliul părinţilor sau cu alte structuri asociative ale părinţilor recunoscute de unitatea de învăţământ preuniversitar, cu autorităţile locale/judeţene, cu organizaţii neguvernamentale şi cu ceilalţi parteneri ai unităţii de învăţământ preuniversitar care au ca scop creşterea gradului de participare la educaţie şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor educaţionale. Activitatea de mediere școlară se poate desfășura direct în unităţile de învăţământ preuniversitar, dar şi în cadrul comunităţile de care aparţin acestea.

Mediatorul școlar are următoarele atribuții:

facilitează dialogul şcoală - familie - comunitate;

contribuie la menţinerea şi dezvoltarea încrederii şi a respectului faţă de şcoală în comunitate şi a respectului şcolii faţă de comunitate;

monitorizează copiii de vârstă preşcolară din comunitate care nu sunt înscrişi la grădiniţă şi sprijină familia/susţinătorii legali ai copilului în demersurile necesare pentru înscrierea acestora în învăţământul preşcolar;

monitorizează copiii de vârstă şcolară, din circumscripţia şcolară, care nu au fost înscrişi niciodată la şcoală, propunând conducerii şcolii soluţii optime pentru recuperarea lor şi facilitând accesul acestora la programele alternative de învăţământ (înscrierea în învăţământul de masă la cursuri de zi sau la cursuri cu frecvenţă redusă, includerea în Programul "A doua şansă" etc.);

sprijină organizarea de programe-suport pentru îmbunătăţirea performanţelor şcolare (programe de recuperare, programe de intervenţie personalizată, programe de tip "şcoala de după şcoală" etc.);

colectează datele statistice relevante pentru monitorizarea accesului la educaţie şi menţinerea copiilor în sistemul educaţional obligatoriu;

consemnează cu acurateţe şi obiectivitate problemele educaţionale sau de altă natură care au efect asupra participării la educaţie a copiilor din comunitate, informând familiile despre rolul şcolii şi despre prevederile legale referitoare la participarea copiilor la educaţie;

asigură actualizarea bazei de date despre copiii aflaţi în pericol de abandon şcolar, monitorizează situaţia şcolară şi activitatea extraşcolară a acestora, încurajând participarea lor la educaţie;

transmite şcolii toate datele colectate din comunitate, în scopul identificării soluţiilor optime pentru asigurarea accesului egal la educaţie al copiilor;

contribuie la deschiderea şcolii către comunitate şi la promovarea caracteristicilor etnoculturale în mediul şcolar, prin implicarea în organizarea de activităţi cu părinţii/alţi membri ai comunităţii, organizarea de activităţi cu dimensiune multiculturală, organizare de activităţi extracurriculare etc.;

monitorizează şi încurajează prezenţa elevilor la orele din cadrul programelor alternative, suplimentare/de sprijin;

sprijină elaborarea planului de desegregare şcolară şi implementarea acestuia, prin colaborare cu conducerea şcolii;

informează autorităţile responsabile despre eventualele încălcări ale drepturilor copilului şi sprijină demersurile acestora pentru soluţionarea situaţiilor respective.

Informații utile:

Activitatea de consiliere și orientare școlară și profesională se asigură, în condițiile legii, de către consilieri școlari, în cadrul cabinetelor școlare și la nivelul centrelor județene/ centrului municipiului București de resurse și asistență psihopedagogică, aflate în coordonarea și monitorizarea Centrelor Județene de Resurse şi Asistenţă Educaţională (CJRAE)/ Centrului Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională (CMBRAE).

Mediatorul școlar poate să fie angajat fie direct de unitatea de învăţământ, fie de către CJRAE/ CMBRAE. De asemenea, organizaţiile neguvernamentale sau grupurile locale de iniţiativă pot angaja mediatori şcolari, cărora le asigură costurile salariale, pentru şcoli cuprinse/partenere în diferite proiecte educaţionale, în condițiile în care activitatea mediatorului şcolar în şcoală este agreată de comunitate şi de şcoală şi există acordul inspectoratului şcolar judeţean/Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti.

Activitatea mediatorului școlar este coordonată metodologic de către CJRAE/ CMBRAE, iar coordonarea şi monitorizarea activităţii mediatorului școlar revin conducerii unităţii/unităţilor de învăţământ preuniversitar în care îşi desfăşoară activitatea și de asemenea, evaluarea anuală se realizează pe baza rapoartelor de monitorizare elaborate de unitatea/unităţile în care mediatorul şcolar şi-a desfăşurat activitatea.

Centre Judetene de Resurse si Asistenta Educationala:

Acte normative care reglementează activitatea de consiliere și mediere școlară:

Legea nr. 1/ 2011, cu modificările și completările ulterioare

Ordinul ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 5555 din 7 octombrie 2011 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea centrelor judeţene/al municipiului Bucureşti de resurse şi asistenţă educaţională, cu modificările și completările ulterioare

Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 1539 din 19 iulie 2007 privind normele de încadrare și de activitate ale mediatorului școlar

Anexă – Pliant de prezentare

Echipa Comunitară Integrată (ECI)

Rolul consilierului școlar în cadrul echipei comunitare integrate

asigură informarea şi consilierea preşcolarilor/elevilor, părinţilor şi cadrelor didactice pe diferite problematici: cunoaştere şi autocunoaştere, adaptarea elevilor la mediul şcolar, adaptarea şcolii la nevoile elevilor, optimizarea relaţiilor şcoală-elevi-părinţi etc.;

realizează investigarea psihopedagogică a copiilor şi elevilor;

asigură, prin intermediul metodelor, procedeelor şi tehnicilor specifice, prevenirea şi diminuarea factorilor care determină tulburări comportamentale, comportamente de risc sau disconfort psihic;

evaluează interesele, abilitățile și valorile copiilor, elevilor și tinerilor și realizează profilul aptitudinal și vocațional al acestora;

propune şi organizează programe de orientare şcolară, profesională şi a carierei elevilor;

consiliază elevii și familiile acestora în privința opțiunilor școlare/ de carieră;

asigură servicii de consiliere și cursuri tematice la nivelul comunității;

asigură asistenţa şi consilierea metodologică a cadrelor didactice;

sprijină parteneriatul școală – familie – comunitate.

facilitează dialogul şcoală – familie – comunitate;

Rolul mediatorului școlar în cadrul echipei comunitare integrate

contribuie la menţinerea şi dezvoltarea încrederii şi a respectului faţă de şcoală în comunitate şi a respectului şcolii faţă de comunitate;

monitorizează copiii de vârstă şcolară din circumscripţia şcolară care nu au fost înscrişi niciodată la şcoală, propunând conducerii şcolii soluţii optime pentru recuperarea lor şi facilitând accesul acestora la programele alternative de învăţământ (înscrierea în învăţământul de masă la cursuri de zi sau la cursuri cu frecvenţă redusă, includerea în Programul "A doua şansă" etc.);

alte tipuri de intervenţii care sunt în sfera consilierii şcolare și ţin de competența mediatorul şcolar pentru eliminarea cauzelor care generează şi menţin starea de sărăcie şi excluziune socială.

Parteneriatul școală – familie – comunitate

relaţiile ce se stabilesc la nivelul tuturor factorilor interesaţi şi implicaţi în realizarea obiectivelor de natură pedagogică și socială (şcoală, familie, comunitate locală, agenţi sociali etc.);

colaborare între parteneri egali, pe bază de reguli comune, pentru interese comune;

școala trebuie să urmărească implicarea părinţilor prin înlăturarea barierelor ce ţin de: timp, angajamente profesionale, sarcini domestice etc.;

şcoala trebuie să acorde un suport adecvat pentru ca părinţii să depăşească contextele defavorizante: anxietate în comunicare pe baza propriilor experienţe din copilărie; teama că intervenţiile lor vor afecta ulterior copilul; jena cauzată de nivelul de pregătire și statutul socio-profesional sau de schimbărilor din mediul educaţional (tehnologie, curriculum, evaluare, etc.);

abordarea copiilor şi părinţilor ca participanţi cointeresaţi şi oferirea de suport pentru aceştia cresc şansele ca aceştia să fie la rândul lor, apreciativi şi responsabili.